Celui care se retrage

Celui care se retrage

Drum cu mașina dus
– e prea devreme
să știm ceva concret
doar niște analize.

Drum cu mașina-ntors
– ducem copila la un carusel,
apoi acasă, totul ca de obicei.

Drum cu mașina dus
– e cancer,
nu încape îndoială, tumoarea e gigantică.

Drum cu mașina-ntors
– dar se poate trăi
și cu un singur rinichi!
Copila doarme.

Drum cu mașina dus
– faci pregătiri.
Eu nu mai am cuvinte,
așa că spun exact acele lucruri
pe care ți le spun și ceilalți:
că trebuie luptat
ca să îți vezi nepoții mari.

Drum cu mașina-ntors
– ajungem iar la carusel.
Poate că viața poate continua la fel, sub zâmbetul unui copil.

Drum cu mașina dus
– doar ca să-mi pierd speranța
văzând că mama e-o stafie
și c-a ajuns să-ți semene leit
de când ești prin spitale,
ca gemenii despreunați de viață, 
unul de-o parte a zidului
și altul de cealaltă.
Mă privesc în oglindă… și eu am început să-ți seamăn.

Drum cu mașina-ntors
– o dungă roșie, puțin probabilă, apusul.

Drum cu mașina dus
– ești încă viu
dar nu prea,
“subțire precum șefii”, zice o asistentă.
Ce-i drept, nimeni la ATI nu are așa puțină carne
și oricum te-ar întoarce pe pat
oasele își croiesc drum
afară prin piele,
însemnând cearșaful
cu toate cuvintele
pe care nu le mai poți spune.
Uite
pe perete în salon stă 
o copie
a icoanei lui Rubliov,
iar eu vreau să sper că, peste ani,
te vei uita și cu copila mea
la filmul lui Tarkovsky.

Drum cu mașina-ntors
– când ți-am strâns mâna, o lacrimă ți s-a prelins pe față
deși ei spun că nu auzi,
deși noi suntem deghizate
în astronauți.

Gata cu drumurile de acum.
A sunat telefonul.
Și, încă dinainte de-a răspunde,
am știut.